Africa? Un tatuaj pe inima Corinnei Hofmann

În fiecare marți facem „booking”, adică vorbim de cărțile de călătorie. Acele cărți care țin loc de călătorii, atunci când nu ai bani sau timp să pleci la drum. Așa că te pui în fotoliu sau te întinzi în pat și răsfoiești o călătorie făcută de alți. Lectură plăcută.

„Îndrăgostită de un masai”, Editura ALL, 2007,  376 de pagini

„Îndrăgostită de un masai”, Editura ALL, 2007, 376 de pagini

Printre cititori și călători, vei găsi cel puțin 80% care să fi auzit în viața lor de Corinne Hofmann. O elvețiancă care a plecat în Kenya cu iubitul și acolo s-a îndrăgostit de altcineva, mai precis de un masai din tribul Samburu. Așa s-au născut nu mai puțin patru cărți și o poveste ce a făcut înconjurul lumii cât ai zice „aventură”.

Corinne Hofmann, o tânără și prosperă femeie de afaceri din Elveția, a plecat cu iubitul la un safari în Kenya, fără să poată bănui cum i se va schimba viața aproape peste noapte. Îl cunoaște pe Lketinga și nu-i poate ieși gândul de la el, e o obsesie care îi dă viața peste cap, înainte ca ea să poată reacționa rațional. Se întoarce în Elveția doar pentru a-și lua mai multe haine și resurse pentru o călătorie mai lungă, ca să plece înapoi în căutarea iubirii vieții sale, un sălbatic dintr-un trib despre care nu știe absolut nimic. Cartea „Îndrăgostită de un masai” este povestea acestei călătorii prin Kenya neagră, începerea unei vieți alături de Lketinga, stilul de viață din inima unui trib african, călătoriile la limita supraviețuirii prin junglă și prin „ceva“ care cu destulă lejeritate se poate numi inconștiența unei vieți.

Trecând însă de la a o judeca pe Corinne, la ce se întâmplă de fapt în această poveste, cred că se poate observa granița fină dintre aventură și nebunie. O femeie europeană, albă, blondă (în sensul de păr blond, nu că nu ai putea crede că l-am folosit metaforic), bogată, lasă totul pentru o himeră de neînțeles pentru orice alt om civilizat. O spun, nu pentru că mi-ar lipsi total simțul aventurii, ci pentru că femeia chiar pare la început că și-a pierdut mințile. Nu este vorba aici de o pasiune pentru Africa sau de un scop ce numai acolo poate fi împlinit, ci de o pasiune pentru un bărbat pe care nu-l cunoaște și pentru o cultură în care nu știe să trăiască. Întâmplător, această pasiune o trimite în descoperirea Africii și, la fel ca toți cei care ajung să cunoască Africa, îi înlocuiește la un moment dat pasiunea pentru acel sălbatic, de care cu greau ai putea crede că s-ar îndrăgosti o femeie crescută într-o cultură ca cea din Elveția. Dar, căile inimii nu trec și nu vor trece în vecii vecilor, nici măcar pe aproape de căile rațiunii.

Am călătorit frenetic prin toată Africa alături de Corinne și am încercat din răsputeri să o înțeleg, aproape aș fi ajutat-o dacă aveam cum, atunci când a dat de greu (și a dat din plin, dar de la început te prinzi că va da, nu e chiar așa o surpriză). Am suferit alături de ea, deși îmi venea să o iau la o discuție și să o trimit cu primul avion în Elveția. Dar lucrurile nu au mai fost apoi atât de ușoare. Nu e doar experiența mea, ci a oricărui cititor care a prins în mâini și suflet această carte.

Din nefericire, cartea nu se termină în nota în care începe. Dar îi urmează alte trei cărți care îți vor explica tot ce pare că a rămas „în coadă de pește“ la finalul cărții „Îndrăgostită de un masai“. Acestea îți vor explica ce s-a întâmplat cu Africa din inima Corinnei, ce fel de lume a reușit ea să sădească în inima fiicei ei și a lui Lketinga. Pentru că da, povestea a ars toate etapele.

După ce vei citi această carte, măcar, dacă nu toată seria, cred că îți vei dori să mergi să vezi ce a îndurat Corinne în Africa, dar mai ales ce a făcut-o să se întoarcă mereu și mereu în acele locuri. Unele experiențe te modifică pentru totdeauna, iar Africa are tendința de a-și desena conturul pe inima omului, nu degeaba inima arată anatomic oarecum la fel ca și continentul negru. Încearcă că-i faci conturul și vei descoperi că toți purtăm o Africa cu noi zi de zi, iar inconștiența vieții se poate transforma, pe nesimțite, în singura rațiune de a trăi.