Mănăstirea uitată de pe Calea Mănăștur

O clădire ponosită, cu un zid masiv, dar coșcovit și crăpat, încoronată cu un turnuleț de lemn, înnegrit de vreme, și ferecată de o poartă ca de cetate. Prin alura sa neobișnuită, casa de pe Calea Mănăștur nr. 9 atrage, din când în când, privirea celor aflați în troleibuzele, autobuzele sau mașinile care fac naveta între centrul Clujului și cel mai mare cartier al său.

Puțină lume știe că această clădire se număra, în urmă cu câteva sute de ani, printre punctele de reper ale Clujului, chiar dacă se afla în afara zidurilor medievale ale orașului, la limita cu satul Mănăștur. Este probabil singura clădire care mai supraviețuiește din vechiul Mănăștur, cu excepția Bisericii Calvaria, care a fost însă reconstruită la sfârșitul anilor 1800.

Aici, pe Calea Mănăștur nr. 9, a funcționat pentru o bună perioadă de timp o mănăstire iezuită, pe lângă care exista și un colegiu, cel din care  își trage rădăcinile Universitatea „Babeș-Bolyai”.

Acum, în spațiile fostei mănăstiri locuiesc 16 familii și funcționează și o capelă greco-catolică. Oamenii care locuiesc aici cunosc istoria clădirii, transmisă din vorbă în vorbă. „A fost aici o mănăstire, da, dar acum vreo 200 de ani. După aceea, călugării au plecat și aici s-au făcut locuințe. Ce era mai valoros din mănăstire a fost mutat la biserica de vizavi”, spune Toth Ferencz unul din locatari.

Bărbatul lucrează în domeniul construcțiilor, dar este pasionat de istorie. Locuința lui se află într-o clădire anexă a fostei mănăstiri, aliniată paralel cu pârâul Popii, un mic curs de apă, care delimitează zona fostei mănăstiri de campusul Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV). „Aici unde stăm noi au fost probabil grajduri sau alte dependințe ale mănăstirii. Am renovat recent, dar am pus deoparte cărămizile vechi, că vreau să le refolosesc”, mai spune locatarul.

Intrarea pietonală

Intrarea pietonală în incinta fostei mănăstiri păstrează un ancadrament elegant

Mănăstirea iezuită avea și o capelă de dimensiuni modeste, cu intrarea dinspre Calea Mănăștur, puțin mai jos de actuala intrare. Intrarea în capelă dinspre stradă a fost zidită ulterior. Un ochi atent poate însă distinge și acum amplasamentul ei, urmărind crăpătura vizibilă în zid, care conturează fosta intrare. Deasupra ei se află turnulețul de lemn, care se păstrează și acum.

„Vedeți, pe aici venea poarta, și pe undeva, pe deasupra ei, pe stânga și dreapta, se aflau statuile care au fost mutate la biserica de vizavi”, explică Toth Ferencz, transformat în ghid ad-hoc al monumentului. Acum, în fost capelă iezuită, cu intrarea zidită, funcționează o parohie greco-catolică.

Altă parte interesantă a clădirii este porțiunea de zid situată mai sus de intrare, unde se văd urmele unor arcade de cărămidă și a unei suprastructuri de lemn. Este posibil ca acolo să fi funcționat la un moment dat un drum de strajă, de-a lungul zidului.

Istoria clădirii începe cu o casă medievală pe care o anume Barbara Szentpáli o cumpără în 1605 iar în 1626 o dăruiește iezuiților. Alungat din oraș în 1603, ordinul iezuit revenise în zona Clujului în 1615, când a primii în posesie actuala Biserică Calvaria, aflată însă în ruină.  Fiindcă nu aveau o clădire mai bună la îndemână, mănăstirea și colegiul iezuite vor funcționa până în 1670 în clădirea donată de Barbara Szentpáli, situată acum la numărul 9 de pe Calea Mănăștur.

„După 1670, colegiul funcționează în oraș (…), clădirea din Cluj-Mănăștur continuând să funcționeze ca mănăstire”, spune istoricul Mircea Țoca în lucrarea „Clujul Baroc”. Potrivit sursei citate, mănăstirea iezuiților este supusă unor ample lucrări de reconstrucție în secolul al XVII-lea, fiind reinaugurată în 3 noiembrie 1747, dată marcată și pe bolțarul din vârful porții carosabile a edificiului. Mănăstirea a rămas în posesia iezuiților până la desființarea ordinului, în 1773. În 1894, edificiul intră în posesia Academiei Agricole, predecesoarea USAMV, iar mai apoi ajunge în proprietatea orașului.

Biserica Sf. Fecioară Îndurerată a fost înfrumusețată cu trei statui de la fosta capelă iezuită

Biserica Sf. Fecioară Îndurerată a fost înfrumusețată cu trei statui de la fosta capelă iezuită

După „laicizarea” clădirii, cele trei statui baroce care înfrumusețau fațada capelei, ale Sfântului Ștefan, Sfântului Ladislau și Feciorei Maria, au fost mutate pe biserica construită vizavi de mănăstire, care a păstrat hramul fostei capele iezuite – Sfânta Fecioară Îndurerată.

„Este o clădire valoroasă despre care puținii turiști care ne vizitează biserica ne mai întreabă din când în când. Noi le spunem istoria ei, dar mai mult nu avem ce să le zicem, că acum acolo nu mai e mare lucru de văzut. În schimb se găsesc pe fațada bisericii noastre cele trei statui, care, înainte erau acolo”, spune preotul paroh Kadar Istvan.

Fosta mănăstire iezuită de pe Calea Mănăștur, monument istoric de clasa B, nu este cuprinsă în niciun proiect sau plan de valorificare turistică elaborat de autorități. În perspectivă, o îmbunătățire a situației ar putea surveni odată cu implementarea planului de reabilitare a fațadelor clădirilor istorice din oraș.

„E păcat că nimeni nu se interesează să o valorifice cumva, ar trebui măcar curtea, care nu e în proprietatea noastră, să fie refăcută”, încheie Toth Ferencz, locatarul pasionat de istorie al fostei mănăstiri.

Clădirea fostei mănăstiri de pe Calea Mănăștur nr. 9.

Fotografie istorică a clădirii fostei mănăstiri de pe Calea Mănăștur nr. 9.