Călătoria ca evadare din comunism

În fiecare marți facem „booking”, adică vorbim de cărțile de călătorie. Acele cărți care țin loc de călătorii, atunci când nu ai bani sau timp să pleci la drum. Așa că te pui în fotoliu sau te întinzi în pat și răsfoiești o călătorie făcută de alți. Lectură plăcută

„Trenul de Trieste”, de Domnica Rădulescu, Editura Tritonic, 2008, 266 de pagini

„Trenul de Trieste”, de Domnica Rădulescu, Editura Tritonic, 2008, 266 de pagini

Cartea scriitoarei americane de origine română Domnica Rădulescu este o carte autobiografică ce include şi episoade de ficţiune. Este o carte despre o călătorie ce a dus-o chiar pe autoare spre o nouă viață, dar în același timp a îmbolnăvit-o de un dor fără sfârșit pentru tot ce a lăsat „acasă“

Trenul de Trieste ne aduce povestea de dragoste, dor şi libertate a unei studente din Bucureştiul lui „Nea’ Nicu”, Mona. Mona îl iubeşte pe Mihai, dar tot Mona îl mai bănuieşte pe Mihai că ar putea fi securist. Toate acestea Mona le resimte pe fundalul contextului politic care îi hărţuieşte familia şi implicit pe ea, care se vede atrasă în tot felul de posturi stânjenitoare pentru aş turna tatăl sau colegii la securitate. Aşa că Mona lasă tot şi fuge. Întâi ajunge la Trieste (de unde şi titlul cărţii), primul ei contact cu lumea „din afară”, cu lumea fără turnători şi Securitate, dar şi cu lumea fără acasă, fără iubire și fără nicio certitudine. Perioada de la Trieste este frumos și sensibil evocată, dar de aici Mona ajunge să plece în USA crezând că trebuie să ajungă pe tărâmul tuturor posibilităţilor ca să uite complet de România ei iubită cu patimă şi urâtă la aceeaşi intensitate. După ce ajunge însă la Chicago, se căsătoreşte şi trăieşte visul, nu doar al ei ci şi al familiei ei, familie care şi-a trăit libertatea doar prin ea, Mona realizează că trecutul nu este doar o poveste ci chiar o esenţă a întregii ei fiinţe.

Iubirea pe care în toţi anii de după plecarea din România i-o poartă lui Mihai, frustrarea că a plecat cu misterul neelucidat (a fost EL sau nu a fost securist?), faptul că nu poate să-şi găsească împlinirea alături de soţul ei, dorul nemărginit de acel acasă pe care nu a mai reuşit să-l cunoască în altă parte decât la Bucureşti, toate aceste îi încolţesc Monei în minte ideea de a se întoarce şi a se pune față în față cu trecutul ei.

Cartea mai presupune și o poveste de dragoste pentru patria-mamă, o dragoste pe care numai fugind din ţară cred că o poți încerca. Mona se întoarce, dar nu voi deconspira ce găseşte şi nu am să vă spun câte din frământările ei îşi găsesc rezolvare. Pot doar să vă spun că niciodată o călătorie nu trebuie subestimată și nici supraestimată, pentru că în orice sens va duce va schimba iremediabil viața celui care o face. Trenul de Triste, poate fi experimentat de oricine chiar dacă metaforic, chiar dacă el nu va duce mereu la… Trieste!