Clujul din primul jurnal de călătorie românesc

Dinicu Golescu

Dinicu Golescu

Boierul muntean Dinicu Golescu este autorul primului jurnal de călătorie în limba română care a văzut lumina tiparului, publicat după o lungă peregrinare prin Europa de Vest, întreprinsă în urmă cu aproape 200 de ani. În drum spre Occident, Golescu a poposit și la Cluj-Napoca, pe atunci capitala Marelui Principat al Transilvaniei, parte din Imperiul Austriac.

Iată descrierea pe care cărturarul a făcut-o orașului de sub Feleac, în volumul „Însemnare a călătoriii mele Constantin Radovici din Golești făcută în anul 1824, 1825, 1826”:

„CLAUZENBURG – CLUJU. Acesta este cel dintâi oraş în Sibembirghen (Siebenburgen, numele german al Transilvaniei – n.r.), în judeţul unguresc, unde este şi scaunul guberniii, întru care ocârmuieşte exelenţa-sa gubernator baronul Iojica. Într-acest oraş sunt case frumoase şi mari; dar printr-acestea sunt şi proaste, cu un învăliş din vechime, foarte urât, având straşina scoasă afară din zidiri, peste doaăsprezece palme, care lucru foarte mult supără frumuseţa oraşului; uliţile iarăş frumoase, căci sunt foarte late. – o asemenea lăţime într-alte oraşe n-am văzut. – iar pardosala tot cu pietre rătunde, ca în Sibii şi în Braşov.

Aciia lăcuiesc mulţi domni unguri, de neam mare, care au moşii primprejur, unii cu apropiere, şi alţii cu depărtare, şi bez cei ce sunt în slujbă, toţi ceilanţi vara o petrec pe la moşii, iar iarna să strâng în Cluj. Acest neam de oameni este foarte iubitor de streini: mesile lor sunt bogate şi slobode, şi cu bucurie primesc pe fieşcare, mai vârtos pe aceia care cu îndrăzneală întră în casele lor, căci nu să prea îndatorează de politica cea multă şi mincinoasă.

Iar norodul unguresc nu este fericit. Sunt îmbrăcaţi prost, au lăcuinţă proaste şi făr’ de multă avere. Negoţul într-acest oraş este mic, căci nu este schelă (târg – n.r.), nici drum mare de trecerea neguţătoriilor, ci tot negoţul este pe seama trebuinţii oroşanilor.

Şi aciia cu deosibire să urmează toate cele spre bună orânduiala urmări, mai vârtos mărimea şcoalelor.

Clujul în prima jumătate a secolului al XIX-lea

Clujul în prima jumătate a secolului al XIX-lea

Sămănăturile cele mai multe sunt: griul, porumbii, ovăzul; poamele sunt tot acelea; oareşce încep viile, pe unde sunt dealuri, şi pepenii negri şi
galbeni. Unul din veniturile cele bune este şi vânzarea cailor, căci cei mai mulţi domni din toată Ungariia au erghelii la câmpuri, şi grajduri foarte mari pe la moşiile lor; şi scot soiuri de cai foarte buni şi frumoşi. Chiar eu am văzut cal de preţ cinci şi şasă mii fiurini hârtie, dar şi cumpără armăsari străini, ca de preţ doaă zeci-triizeci mii fiurini. Mai mult să vând aceşti cai spre întrebuinţarea ostaşilor din toată stăpânirea Austriii, în Valahia şi în Moldavia, şi în alte locuri mai dăpărtate.

Norodul să urcă până la 14.000. Apa Someşul curge pe lângă Cluj.

În tot ţinutul Sibembirghen sunt băi de aur, argint, aramă, ocne de sare, ape metaliceşti.”