Jurnal de planetă (I). Canalul Panama, Lima, Pitcairn

Vasul „Silver Whisper”, la bordul căruia au călătorit soții Bejan, fotografiat la Sydney | Foto: wikipedia.org

cluj.travel publică în serial fragmente din cartea „Ocolul Pământului. Jurnal”, de Gheorghe Bejan. Autorul a făcut, în prima jumătate a anului 2016, înconjurul Pământului, de la Fort Lauderdale la Veneția, mergând spre Vest, la bordul unei nave turistice de lux. În timpul croazierei, el a ținut un „jurnal de bord” zilnic, pe care l-a publicat recent la Editura „Școala Ardeleană”.

În prima parte a călătoriei, după ce trecut canalul Panama, vasul „Silver Whisper” a făcut mai multe escale pe țărmul vestic al Americii de Sud, apoi s-a îndreptat spre inima Pacificului, făcând o foarte scurtă oprire în dreptul insulei Pitcairn, unul dintre cele mai izolate locuri de pe planetă, insulă locuită de urmașii rebelilor de pe vasul „Bounty”. 

10 ianuarie. Canalul Panama 

La 8.13 am intrat pe canal în prima ecluză. La 10.13, exact în două ore, am trecut cele trei ecluze și am ajuns pe lac. Aici vom sta 2 ore la rând să ieșim în Oceanul Pacific, conform anunțului făcut de căpitan. Canalul este impresionant prin gândire și realizare. Totul este pus la punct, trecerea navelor se desfășoară conform programului. Ecluzele au mai multe porți, care se închid în funcție de lungimea vaporului, așa încât să nu se aducă apă în toată ecluza, când vaporul e mic, astfel trecerea se desfășoară mai rapid.

E 4 și jumătate, traversarea merge mai greu decât era în program. În fața noastră, un vapor imens cu containere ne încetinește mersul, așa că așteptăm. Soarele e fierbinte, sunt 32 de grade. Suntem la Carretera Borinquen pe canal și așteptăm, așteptăm. Noroc că peisajul e superb, păsări diverse zboară în jurul nostru și cântă. (…)

În sfârșit ajungem la punctul de control pe care l-am vizitat în 2013! De pe canal se vede altfel, dar amintirile mă bucură. După exact 10 ore, ieșim din canal!

Canalul Panama

Soarele apune în dreapta după dealuri. Luminile se aprind în port, pe macarale, și acesta arată ca un oraș la Crăciun. La marginea portului, un imens câmp de automobile mi-au dat senzația de la distanță că ar fi broaște țestoase. Pe parcursul traversării canalului am fost însoțiți de egrete, pelicani și alte păsări.

Peste canal este un pod rabatabil, din două tronsoane așezate pe două picioare rotunde, situate unul pe marginea canalului, unul la mijloc, care în caz de nevoie se pot roti și forma un pod peste canal. Pe acest pod s-a așezat în fața noastră un stol de păsări mici, negre. Canalul este format din două căi, așa cum e o șosea. Înainte de a ieși în larg am trecut pe sub un pod spectaculos, sub formă de arc de cerc, înalt să poată trece orice vas.

Acest pod leagă America de Nord cu America de Sud pe cale rutieră.

15 ianuarie. Lima

(…) La 11 pornim spre Lima. În autobuz sunt destui oameni, dar nu-i plin, coborâm în cartierul Miraflores, aproape de litoral. Este un cartier curat, frumos, de oameni înstăriți, blocuri, grădini, flori. Drumul din port spre Lima trece prin orașul Callao, care la început ne întâmpină cu un cartier sărăcăcios, cam mizerie. Încet-încet, pe măsură ce ne îndreptăm spre centrul orașului Callao, peisajul se transformă într-unul plăcut, cu spații verzi, copaci, vile și blocuri. Șoseaua coboară pe faleză și totul se schimbă. Pe stânga, în sensul de mers, un perete imens de stâncă neagră ondulată, pe care urcă iederă verde cu flori roșii, din loc în loc. Unde stânca are tendințe de prăbușire – cad pietre – este acoperită cu plasă. Pe dreapta, plaja spre ocean este amenajată cu locuri de joacă, mici terenuri de fotbal, pistă de carting, volei, baschet, pistă de biciclete. Mai aproape de oraş restaurante, în unul din acestea am mâncat noi în 2012, când am mai fost la Lima.

Drumul a durat o oră. Am coborât, am luat un taxi și am ajuns cu el la Muzeul de Artă „Pedro de Osma”. Acesta cuprinde icoane și statui ale cultului catolic, cele mai vechi din secolul al XVII-lea, interesant și plăcut, clădirea fiind casa acestui Osma.

Muzeul Pedro de Osma

Muzeul Pedro de Osma | Foto: wikipedia.org

Am ieșit prin spate, am traversat o curte cu flori, iarbă, copaci, aranjată cu gust și pricepere, și am intrat în a doua clădire a muzeului, în care am văzut mobilă, tablouri și statui și piatră de Huega, după numele localității de unde vine. De aici am mers în al treilea corp la muzeului, unde într-o sală erau expuse tablouri moderniste, frumos colorate și plăcute. Am intrat apoi în altă încăpere a acestei clădiri, unde am văzut o mare expoziție de obiecte de cult, din argint. Dintre toate, cel mai frumos era un vas de argint, lucrat în filigran, cam de 35 cm diametru. Câteva vitrine cu monede din aur, de la 1870 (aproximativ) până azi.

Ne-am odihnit apoi un moment, am ieșit și am mers spre locul indicat de șoferul de taxi, la un restaurant care se cheamă Rustic. Aici, un grup cânta muzică peruană, tare că de-abia am putut comanda două beri și o pizza rustică. Am împărțit-o. În timp ce mâncam, orchestra a plecat și s-a făcut liniște. Am ieșit, un taxi și am mers la Pachita, unde Lena a mâncat cuy, un animal pe care-l mâncau incașii. Un șobolan sau porc de Guineea! Nu prea am putut privi mâncarea, dar ea a mâncat-o cu poftă și plăcere. Am băut un vin alb din Argentina foarte bun. (…) Înapoi autobuzul a făcut numai 40 de minute. Intrăm în cabină, ne odihnim. Nu mai ieșim la cină. (…)

25 ianuarie. Pitcairn

(…) După micul dejun așteptăm să ajungem lângă insula Pitcairn, cu emoții, căci nu se știe dacă vom coborî. Vaporul ancorează în larg nu departe de insulă. Mulți pasageri stau afară pe punte și privesc insula, se pozează, filmează, e plăcut. Pentru început vin localnicii cu suveniruri, la etajul 5. Au de toate: timbre, magneți, tricouri, insigne cu păsări, diverse artefacte reprezentând păsări, delfini, rechini, scoici și multe altele. Coborâm și noi să luăm amintiri. E o înghesuială! (…) Aici întâlnim o femeie din Bulgaria, doctoriță, care are contract în insulă pentru un an. Ce mică e lumea!

E o femeie solidă, plăcută care ne spune câte ceva despre viața de aici. Crede că va mai prelungi contractul încă un an. Spune că face grădinărit, ca o adevărată bulgăroaică ce este. Aici e aer curat, liniște, pace. Sunt și câțiva copii pe punte, de care ea are grijă.

Uraaa! Se face anunț ca doritorii să vină la puntea trei, fiindcă se  poate merge pe insulă, numai câteva minute și înapoi! Cobor, îmi pun vesta și merg spre barcă. Puntea de unde urcăm e plină cu apă. Valuri mari saltă și coboară barca cu peste un metru. Se urcă greu, așteptându-se momentul prielnic când barca e la nivelul punții noastre. Marinarii de pe insulă și de pe vapor ne ajută să urcăm. Am urcat fără probleme. Suntem 20 de pasageri, plus marinarii.

Pitcairn e unul dintre cele mai izolate locuri de pe Pământ

Barca pleacă dansând spectaculos pe valuri, oamenii țipă entuziasmați. După aproximativ 10 minute de navigat ajungem într-un mic port unde coborâm! Toți suntem entuziasmați. Sărim în sus și țipăm fericiți. Ne dăm jos vestele de salvare și facem poze, ne plimbăm un pic. (…) În micul port sunt ATV-uri, mașini 4×4 pentru cei care s-ar plimba. Noi nu, iau în grabă 3 pietre de jos, care se dovedesc a fi 2 vulcanice și un coral!

Îmi pun vesta și înapoi la barcă! Pornim spectaculos spre vapor, sărind peste valuri. Unele ne stropesc bine. E o senzație minunată. Suntem cu toții entuziasmați și fericiți.