Mai puternic decât frica. O poveste din Africa zilelor noastre

În fiecare marți facem „booking”, adică vorbim de cărțile de călătorie. Acele cărți care țin loc de călătorii, atunci când nu ai bani sau timp să pleci la drum. Așa că te pui în fotoliu sau te întinzi în pat și răsfoiești o călătorie făcută de alți. Lectură plăcută

„Translatorul”, de Daoud Hari, 190 de pagini, Editura All, 2009

„Translatorul”, de Daoud Hari, 190 de pagini, Editura All, 2009

Cartea despre care vorbim în continuare este o excepție a rubricii: nu este una de călătorii, ci este despre călătoria prin viață și despre lupta unui om pentru a rămâne om, într-unul dintre cele mai violente climate politice ale lumii contemporane.

„Translatorul”, cartea sudanezului Daoud Hari este o mărturie copleşitoare despre genocidul care continuă să aibă loc în acea parte de lume, despre încălcarea flagrantă a drepturilor omului şi despre nişte fiinţe care, deşi au rămas în viaţă în urma tragediilor, sunt ale nimănui. Sunt oameni fără trecut şi fără viitor, sunt copiii aceia pe care-i vedem murind de foame cu capetele mult mai mari decât corpurile, copii care se pare că ajung aşa în câteva zile, nu într-un timp îndelungat.

Relatarea lui Daoud începe abrupt, dar te lămureşte repede despre genul de aventură pe care-o vei trăi în cele 190 de pagini. Făcând parte din tribul Zaghawa, tras din regiunea Darfur (partea occidentală a Sudanului), tânărul Daoud are parte de un singur noroc: este trimis să înveţe la o şcoală construită de englezi într-un oraş mai mare din Sudan.

Aici, prinde destul de bine engleza dar şi araba, fără să ştie că aceste limbi practic vor fi cele care îl vor ţine în viaţă. Fără nicio perspectivă, pleacă apoi în Israel să lucreze, dar, printr-un concurs de împrejurări tare nefericite, ajunge închis în Egipt şi se şi vedea trimis în Sudan şi condamnat la moarte. Nu a fost însă să fie aşa şi ajunge acasă la ai săi teafăr, dar exact în zilele în care satul său este complet distrus de bombardamente.

Cel care a preluat puterea în Sudan, Hassan Ahmad al-Bashir, a instaurat un regim violent şi extrem de sever, astfel că grupurile de rebeli au început să folosească şi ele forţa şi chiar să vorbească despre independenţa Darfurului. În acest context guvernul sudanez a dat undă verde miliţiilor să-i „aranjeze” de rebeli. Situaţia creată a dus la mii de morţi, răniţi, femei si copile violate, vieţi distruse şi refugiaţi care nu mai au nicio speranţa că vor reuşi să ajungă pe meleagurile lor.

Singurul lucru bun pe care Daoud l-a putut face a fost să plece în Ciad (ţara vecină), să-şi facă rost de acte false şi să încerce să amelioreze cum poate tragica situaţie în care s-a ajuns. Folosindu-se de limbile pe care le ştia, ajută diferiţi jurnalişti să ajungă la locurile masacrelor şi să relateze de la faţa locului.

Întâlnind reporteri ai BBC, CNN, National Geographic şi mergând cu ei înapoi în Darfur, Daoud îşi risca viaţa enorm pentru acestă cauză, dar ştia că altă soluţie nu are. Considerat de mulţi spion şi trădător, ajunge în închisori unde crede că nu va mai apuca ziua următoare, dar mereu şi mereu ceva îl ajută să scape, pentru că, aşa cum spune un vechi proverb african „Dacă D-zeu se hotărăşte să-ţi rupă un picior, o să te înveţe cel puţin să şchiopătezi”.

Datorită relaţiilor pe care singur şi le face în străinătate, reuşeşte cu ajutorul prietenilor să părărsească Africa şi să ajungă în SUA, de unde continuă să fie o voce valoroasă în apărarea Darfurului, chiar dacă disputele continuă încă, chiar dacă oamenii mor în continuare, chiar dacă un singur om duce după el în viaţă imagini cumplite ale propriului popor aflat într-o agonie care pare că nu se mai termină. Dar aşa cum spune chiar el: „Dacă vrei să faci ceva în viaţă trebuie să fii mai puternic decât frica.