O viață pe drum: America generației „beat”

În fiecare marți facem „booking”, adică vorbim de cărțile de călătorie. Acele cărți care țin loc de călătorii, atunci când nu ai bani sau timp să pleci la drum. Așa că te pui în fotoliu sau te întinzi în pat și răsfoiești o călătorie făcută de alți. Lectură plăcută.

„Pe drum”, de Jack Kerouac, Editura Polirom, 440 de pagini

„Pe drum”, de Jack Kerouac, Editura Polirom, 440 de pagini

În primă instanță cred că vrem și putem să credem că Jack Kerouac a dorit să-și scrie memoriile și, pentru că nu a putut să le dea o formă definitivă de natură autobiografică, le-a însumat sub biografia unei întregi generații, ceea ce America numește generația „beat”.

De fapt, a ieșit un roman de ficțiune, însă nu mult mai trebuie să citești pe lângă el ca să realizezi că toată povestea este inspirată din viață, iar unele personaje au direct un corespondent real. Așa se naște biblia unei adevărate și controversate generații, pe numele ei „Pe drum” (On the road), care-l transformă pe Jack Kerouac într-unul dintre cei mai adulați scriitori americani.

Povestea începe atunci când Sal Paradise (naratorul întregului roman) îl întâlnește pe Dean Moriarty. În acele momente de maxima surescitare, luând contact cu viața acestui nomad căruia îi lipsește sigur o doagă, după toate descrierile specialiștilor, Sal, un talent nedescoperit încă, ia hotărârea de a urma calea necunoscutului, hoinărind prin Mexic și America cu Dean și alți prieteni. Ceea ce pare o nebunie, se transformă peste noapte într-un stil de viață. Ce nu știe Sal la început este că întâlnirea cu Dean nu l-a făcut doar să-și împlinească dorința de a călători fără țintă, ci și de a descoperi cum stau lucrurile în viață, care-i treaba cu trăitul la intensitate maxima și pe muchie de cuțit.

Alegerile lui Dean, care azi e la New York și mâine în California, care azi e căsătorit și așteaptă să devină tată, dar mâine se târăște în primul motel cu cineva cunoscut pe marginea drumului, nu sunt tocmai fericite chiar dacă în aparență el este un fericit.

Dean Moriarty, personaj principal al scenelor de viață ale generației beat, în viața reală este doar inspirat dintr-un prieten al autorului, Neal Cassady. Ce este cu adevărat valoros la această carte ar fi că autorul, Jack Kerouac, a reușit, cred, dintr-un exces de zel, să-l facă pe Moriarty chiar mai fabulos decât persoana reală.

Cartea abundă în scene despre prietenie, despre inconștiența unei vârste care nu se mai întoarce niciodată, dar și în scene depresive în care simți cum din naivitate sau dintr-o crasă inconștiență unii oameni își trăiesc viețile ca pe niște focuri de artificii, sunt frumoase, înălțătoare, toate lumea le remarcă, dar durează puțin și la scurt timp lumea le uită.

Cartea poate fi foarte dezamăgitoare pentru cei care o văd doar ca pe o carte de călătorii. Ea este cu mult mai mult decât atât. Vezi prin cuvintele ei o Americă necunoscută, vie prin violență și mare prin superficialitate, însă vezi o Americă reală, vezi un timp trăit pe drumurile de care ai auzit doar în filme și peste toate vezi niște vieți disecate brutal, așa cum au fost trăite.

Da, această carte poate să fie și grea, poate avea un ritm prea alert, un ceva de la care să te apuce o mâncărime de îți vine să crezi că au pus la editură ceva praf de scărpinat între file. Sal zice la un moment dat că așa gonea cu Dean prin lume fără măcar să aibă timpul și șansa de a o vedea. Dean în goana sa nebună avea iluzia că trăiește viața, dar, vai, era atât de cumplită această iluzie, aproape ca orice vis american.