Transnistria, o vizită dincolo de noua Cortină de Fier

Text: Bogdan Stanciu
Foto: Vakarcs Loránd

Nici Transnistria nu mai e ce-a fost, sau, altfel spus, o vizită în regiunea separatistă nu mai este la fel de periculoasă ca în urmă cu patru ani, când regimul de la Tiraspol era condus încă de Igor Smirnov. După instalarea noului președinte, Evgheni Șevciuk, atmosfera în regiunea separatistă s-a relaxat, iar turismul a devenit o activitate posibilă.

Există agenții în Chișinău și Tiraspol care facilitează vizite sigure în regiunea transnistreană. Este recomandabil să apelați la una dintre aceste agenții și să nu intrați în Transnistria cu mașina cu număr de România, deoarece procedurile birocratice în acest caz sunt foarte anevoioase.

Andrey Smolensky este directorul și fondatorul Transnistria Tour, agenție care preia turiștii imediat după ce aceștia trec de vama moldovenească. La bordul mașinii sale se trece de trupele rusești de menținere a păcii de la pichetul Varnița. Urmează apoi vama transnistreană, unde, la un ghișeu sunt inspectate pașapoartele și se înmânează un bilet de ședere valabil 10 ore. Dacă doriți să stați mai mult, trebuie să vă înregistrați la o secție locală de poliție sau să vă cazați la un hotel care se va ocupa de această procedură. Nu pierdeți biletul de ședere, fiindcă trebuie predat la ieșirea din regiunea separatistă.

Primul lucru care te izbește pe teritoriul Transnistriei este liniștea. Orașul Tighina este curat și aranjat, dar pare lipsit de oameni. Nimeni nu vorbește cu voce ridicată, niciun difuzor nu merge prea tare. Nici în supermarketurile Sherrif nu se aude vreun ton prea ridicat.

Tighina. O istorie fabuloasă

În Transnistria, cel mai important obiectiv turistic este Cetatea Tighina sau Bender. Fortăreața este un rezumat exemplar al istoriei contorsionate a acestei părți de lume. Cetatea a fost construită prima dată de Ștefan cel Mare, din lemn și pământ, și a fost ocupată în 1538 de Soliman Magnificul. Turcii au reconstruit-o ca o fortăreață formidabilă, la granița de nord a spațiului pe care îl dominau, și i-au dat statutul de raia – un fel de colonie, administrată direct de autoritățile militare otomane. În 1709, în apropiere de cetate, pe teritoriul raialei, se refugiază regele suedez Carol al XII-lea, înfrânt de ruși la Poltava. Timp de trei ani, regele rezidă în apropierea cetății, în jurul curții sale formându-se un mic oraș. În 1812, Tighina trece la Imperiul Țarist, împreună cu restul Basarabiei. În 1918, este alipită României, pentru ca în 1940 să fie cedată fără un foc de armă URSS. Devine din nou parte a României, între 1941 și 1945, pentru ca din 1945 să facă parte din RSS Moldovenească. În 1992, Tighina joacă un ultim rol militar important, când aici se poartă cele mai grele lupte între armata moldovenească și cea transnistreană. Orașul și cetatea sunt și azi în mâinile separatiștilor, deși se află pe malul drept al Nistrului.

Soroca, varianta mai pașnică
Cei care doresc să vadă o cetate impunătoare dintre cele care odinioară păzeau malul Nistrului, dar nu vor să se deplaseze în Transnistria, pot vizita Soroca, amplasată la 160 de kilometri nord de Chișinău. Cetatea a fost ridicată de Ștefan cel Mare și întărită de Petru Rareș și în incinta ei funcționează și un mic muzeu
În acest moment, șapte hectare din cele 40 pe care se întinde fortificația sunt deschise vizitării. Restul de 33 de hectare sunt ocupate de o bază militară transnistreană. Călătorii care ajung la momentul potrivit pot auzi marșuri militare cântate de trupele incartiruite aici și, din vârful turnului de poartă, poate fi văzut, arareori, câte un soldat străbâtând curțile cazarmelor. „Practic, dinainte de 1538 și până acum, cetatea a fost permanent o bază militară”, rezumă Andrey Smolensky istoria fortăreței.

Intrarea în cetate se face pe un drum secundar, greu de dibuit în absența unui ghid. Plata se face în ruble transnistrene. Acestea se pot schimba chiar la intrarea în Tighina, la un supermarket Sheriff, amplasat vizavi de un cimitir militar, dominat de statuia generalului Potemkin.

Autoritățile transnistrene par hotărâte să transforme cu orice preț cetatea într-o atracție turistică. Lucrările de refacere a acesteia sunt executate cu ciment și țigle moderne, care știrbesc aerul autentic al bătrânei fortificații.

Prima găselniță turistică după intrarea pe domeniul cetății este un bust al Baronului Munchausen, alături de o ghiulea. Asta, deoarece legenda spune că aici ar fi avut loc celebrul zbor al baronului mincinos, călare pe o ghiulea. Dincolo de minciunile lui Munchausen, se știe că el a fost personaj istoric, care a luptat într-unul din războaiele ruso-turcești din secolul al XVIII-lea, într-un regiment german. După statuia lui Munchausen, pe următoarea latură a cetății se găsesc busturile mai multor generali ruși și apoi se intră pe poarta cetății. Înauntru nu este mare lucru de văzut, doar priveliștea din turnul de poartă fiind una spectaculoasă.

În capătul opus intrării în cetate se găsește un mic muzeu de istorie, bine realizată, care prezintă istoria fortificației dintr-o perspectivă rusofilă și un magazin mic cu suvenire.

Pacea de la Noul Neamț

Al doilea obiectiv turistic important al Transnistriei este Mănăstirea Noul Neamț din Chițcani, situată de asemenea pe malul drept al Nistrului. Pentru a ajunge la ea, se iese din orașul Tighina printr-un pichet de siguranță, păzit de un KGB-ist (în Transnistria serviciul de securitate a statului se numește în continuare așa). După câțiva kilometri, se zărește clopotnița de 60 de metri a mănăstirii, cea mai înaltă din Basarabia. La Noul Neamț slujbele se țin și în rusă, și în română. Este o oază de pace care se înalță surprinzător, într-un loc cum nu se poate mai nimerit pentru a medita. Lăcașul a fost fondat de un grup de călugări de la Mănăstirea Neamț, din Moldova românească, refugiați la Chițcani din fața reformelor lui Alexandru Ioan Cuza, care a secularizat averile mănăstirești și a interzis limba slavonă ca limbă de cult.

În afara acestor obiective, agențiile turistice mai oferă și tururi tematice ale Transnistriei, pe diverse teme: Turul Sovietic, Turul Eco, Turul Fotbalistic etc.

Mănăstirea Noul Neamț, cu cea mai înaltă turlă dintre Prut și Nistru

Mănăstirea Noul Neamț, cu cea mai înaltă turlă dintre Prut și Nistru

O vizită ghidată se termină doar după predarea biletelor de ședere la graniță și întoarcerea pe teritoriul controlat de autoritățile de la Chișinău. O excursie la Tighina și Noul Neamț costă 25 de euro de persoană, și încă 30 de euro (taxă unică) – transportul și facilitarea trecerii graniței.

Nota redacției: Articolul despre Transnistria este parte dintr-un material mai amplu despre Republica Moldova, realizat pentru revista Sinteza.