Parisul pe care nu-l mai putem cunoaște

În fiecare marți facem „booking”, adică vorbim de cărțile de călătorie. Acele cărți care țin loc de călătorii, atunci când nu ai bani sau timp să pleci la drum. Așa că te pui în fotoliu sau te întinzi în pat și răsfoiești o călătorie făcută de alți. Lectură plăcută.

„Timpul trăirii. Timpul Mărturisirii”, Editura Cartea Românească, București, 1979

„Timpul trăirii. Timpul Mărturisirii”, Editura Cartea Românească, București, 1979

„Există un timp pentru a trăi și un timp pentru a mărturisi. Există și un timp pentru a crea… Îmi este de ajuns să trăiesc cu toată ființa mea și să mărturisesc din toată inima”, spune Camus și probabil de la el s-a inspirat pentru titlul acestei cărți și Eugen Simion.

Jurnalul parizian, cuprins în cartea „Timpul trăirii. Timpul mărturisirii”, este fără îndoială cea mai bună carte despre viața la Paris, scrisă de un autor român. Este cea mai motivantă și reală carte despre capitala Franței și printre singurele care îți pun realmente bagajele la ușă, chiar dacă îți arată toate fețele unui loc. Chiar dacă povestea nu este una recentă, ești cu atât mai mult tentat să pleci la Paris și să stai cât te-or ține puterile, să ai parte de propriile experiențe franțuzești, să parte de propriul timp al trăirii și mai apoi de propriul timp al mărturisirii.

Eugen Simion este, pentru trei ani, lector de limba română la Sorbona în Parisul anilor ’70. Astfel că ne arată un Paris imens, care presupune atât multă sărăcie și mizerie cât și mult lux și bogăție. De această bogăție putem deveni foarte, foarte atașați pe parcursul poveștii pentru că ea nu se referă doar la bogăția materială lăsată moștenire de bogata istorie a Franței ci și de bogăția culturală fără cusur în care orice om de litere vede un izvor nesecat.

Și totuși, în Parisul acelor ani, autorul își vede disperarea, Parisul la prima vedere nu este ce credea el că este, dar se integrează în societatea lor, participă la întâlnirile lor, intră în cercurile intelectuale de acolo, se împrietenește cu studenții, învață pe de rost orașul, se implică emoțional în tot ceea ce trăiește acolo și se dedică unei noi vieți urmând un vechi proverb taoist: „Dacă atunci când chemi nimic, nu răspunde: nu spune că lumea e goală.”

Și această carte este o minunată lecție de viață și de supraviețuire, chiar dacă povestea ei se desfășoară în una dintre cele mai emancipate și civilizate capitale europene. Surprinde și ea, la rândul ei viața cafenelelor pariziene, viața culturală și viața de stradă, conflictele ce apar în acea perioadă trecută, bineînțeles, prin filtrul subiectiv al autorului. Dar per ansamblu, oferă imaginea completă și nealterată al unor timpuri pariziene pe care noi acum, în orice călătorie am întreprinde, nu le mai putem cunoaște, decât eventual intui, simți ca pe o existență paralelă, care ne poate bântui experiența unică a Parisului.

Această carte, dincolo de povestea personală, dar fără iz de tabloid, ne oferă toate definițiile Parisului de care am putea avea, la un moment dat, nevoie:

„Parisul nu este niciodată pustiu… Noaptea orașul nu are timp de odihnă, nu poate să-și tragă sufletul. Pulsul lui este continuu, orașul ca și inima, trebuie să fie mereu treaz.”

„Parisul este triumful de piatră al rațiunii și fanteziei omului, Parisul este o realitate spirituală puternică, vie, în care trebuie să intri încet, singur ca într-o catedrală, fără ghid, fără duhovnic. Trebuie să te abandonezi curiozității și bucuriei tale.”

„Orașul te ia în primire, te trece printr-o mie de stări, și după ce a omorât în tine toate visurile îți oferă altele, în care poezia și mizeria, farmecul și violența, trăiesc într-un curios echilibru.”

„Acesta este Parisul: locul unde Universul și-a concentrat într-o uluitoare varietate splendorile și contradicțiile, spațiul în care omul se poate simți în egală măsură – prin singurătate și sărăcie – o ființă mizerabilă atârnată de un fir subțire, peste o prăpastie adâncă, dar și o ființă liberă, mândră de libertatea și demnitatea ei.”

Între un Timp al Trăirii și un Timp al Mărturisirii, cred că fiecare dintre noi poate avea în acest moment parte, de un Timp al Lecturii.