Povestea Iranului și a reginei fără regat

În fiecare marți facem „booking”, adică vorbim de cărțile de călătorie. Acele cărți care țin loc de călătorii, atunci când nu ai bani sau timp să pleci la drum. Așa că te pui în fotoliu sau te întinzi în pat și răsfoiești o călătorie făcută de alți. Lectură plăcută

„Memorii”, de Farah Pahlavi, Editura Rao 2004, 384 de pagini

„Memorii”, de Farah Pahlavi, Editura Rao, 2004, 384 de pagini

Această carte este pe alocuri o poveste de dragoste atât cu un bărbat cât și cu o întreagă țară, dar peste toate, vom observa că de fapt este vorba și despre istoria morții unei țări pe cale de a deveni modernă și populară. Cartea, cu puternice accente patriotice, dar și cu accente sensibil diplomatice, dezvăluie adevărul despre ultima familie conducătoare a Iranului și prin vocea unei femei, rupe tăcerea asupra marilor probleme cu care se confruntă.

Farah Pahlavi își povestește întreaga viață și începe cu copilăria atât de fericită pe care a avut-o în Iranul său, apoi continuă cu adolescența petrecută între paginile romanelor și mai apoi ne este prezentată viața de studentă a tinerei care, la numai 21 de ani se căsătorește cu regele Iranului. Nu aș vrea să credeți că povestea este una siropoasă și demnă de un roman mult prea dulceag, dar EA nu este chiar o “oarecare”, este o tânără educată dintr-o familie bună, face parte din acea categorie de femei respectate și umblate peste tot prin lume, își face studiile la Paris, se îmbracă de la cunoscute case de modă, dispune de bani serioși etc. În același timp este și o fată serioasă, se distrează în limita bunului simț, respectă valorile familiei și speră să-și întemeieze o familie solidă alături de un bărbat de categoria ei.

Pe rege nu-l cunoștea decât dintr-o fotografie și recunoștea că mereu îl vedea ca pe un bărbat extrem de atrăgător, mai apoi îl cunoaște la Paris cu ocazia unei serate organizate de țara sa și ea participă în calitate de studentă eminentă ce face cinste Iranului, însă toate acestea până ajunge față în față cu el, printr-un concurs fericit de împrejurări, pe care de obicei îl numim destin.

După căsătorie, Farah se implică activ alături de soțul său în construirea Iranului modern și astfel dintr-o adolescentă cuminte, se transformă într-o femeie puternică gata oricând să lupte cot la cot cu soțul său pentru o mai mare deschidere a țării. Sociabilă și foarte determinată, Farah este extrem de hotărâtă să arate lumii o altă față a Iranului și aș putea spune că aproape a reușit. Însuflețirea cu care vorbea despre țara sa, despre frumusețile ei necunoscute, despre cum își dorea ca Iranul să ajungă să fie o țară pe care toți să-și dorească să o viziteze, de care turiștii să fie cu adevărat interesați, toate te făceau să-i dai credit femeii acesteia, dorea să schimbe în bine tot ce putea fi schimbat, iar regele o privea cu mare încredere. Unde mai pui că devenise iubită, populară și lumea o simpatiza pentru ce era și pentru ce dorea să facă.

Reformele inițiate de către Șah Reza cunoscute sub numele de Revoluția Albă, au devenit însă, în timp, motivul principal de dispută al clerului, mollahilor, partidului comunist și tuturor celor care își doreau ca Iranul să ajungă un stat dictatorial. Pe acest teren au loc o sumedenie de revolte care pun în discuție fondul religios al țării și astfel mulți din cei care au susținut familia conducătoare îi întorc spatele și militează pentru ceea ce va deveni Republica Islamică de mai târziu. În aceste condiții Șahul și Regina nu doar că se simt amenințați, dar simt că viața lor ca oameni este în pericol și orice încercare de îndreptare de a situației eșuează lamentabil sub presiune și prin manipulări de mare clasă exercitate de cei care doreau schimbarea sistemului.

Forțați de împrejurări, membrii familiei regale se văd nevoiți să părăsească în ultimul moment Iranul și mulți ani vor hoinării prin lume, bolnavi și neconsolați după țara pierdută. Șahul Reza Pahlavi moare în exil, iar Regina după ce își schimbă de mai multe ori locația ajunge să trăiască alături de doi dintre copii săi în USA. Însă după mai mulți ani, în timp ce lucrurile s-au mai liniștit, doi dintre copiii regelui (cei mai tineri dintre ei, ajunși la maturitate acum) mor subit și oarecum suspect, fiica cea mică este găsită moartă într-un hotel din Paris, iar băiatul cel mic este găsit împușcat în locuința sa din USA.

Aceasta a fost printre cele mai frumoase cărți de “istorie” citite vreodată, poate mai cu seamă că a fost scrisă de o persoană care s-a aflat în vâltoarea evenimentelor și care nu doar a relatat ca un corespondent neimplicat de la fața locului, dar a povestit cu sentiment și multă amărăciune despre cum o țară frumoasă și bogată s-a autodistrus. Șahul nu și-a mai văzut niciodată țară… iar țara sa își judecă și azi adevărata identitate.