Prin Țara Năsăudului, în vreme de război

Sat tipic Țării Năsăudului

În 1943 nu îi prea ardea nimănui de turism. Al doilea război mondial era în toi, cu partea de nord a Ardealului aflată sub ocupație maghiară. Un singur ziar de limbă română a fost tolerat în această parte a țării, „Tribuna Ardealului”, cu sediul la Cluj. Și totuși, în septembrie 1943,  sub semnătura lui Titus Poienaru, acest ziar publică un material care îndeamnă cititorii să călătorească pe meleagurile Țării Năsăudului. Interesantă este denumirea toponimelor din articol, care, în conformitatea cu legislația de atunci, erau trecute mai întâi în maghiară și apoi în română. Dincolo de unele patetisme ale textului, acesta este remarcabil prin îndemnul viguros la călătorie, într-o vreme când era riscant și să ieși din casă.

cluj.travel redă integral articolul în continuare, ca un omagiu adus pionierilor în domeniu, cu mulțumiri istoricului Alexandru Bud pentru semnalarea textului.

Plaiuri naszód-năsăudene

Ținutul istoric al naszódenilor se mândrește nu numai cu eroismul legendar al strămoșilor care un veac  au purtat stindardul izbânzilor din bătălie în bătălie stârnind chiar admirația lui Napoleon, ci cu un splendid cadru geografic, un mozaic de frumuseți naturale, în mijlocul cărora trăesc.

Bazinul  munților Óradna-Rodnei, ținutul de baștină al acestor grăniceri voinici, învolburați la suflet ca furtunile codrilor lor și senini la înfățișare ca seninul cerului Ünökö-Ineului într’o învăpăiată zi de vară, se reazimă de o parte pe catena Cibles-Țibeșului, iar de alta de Munții Borgo-Bârgăului scăldați fiind de lacrima alor două ape ce-l brăzdează șopotitoare și cristaline pe firul cărora se înșiră ca mergelele unei salbe satele – puternice celule etnice – cu o rasă de „oameni tari” cum i-a numit marele Nicolae Iorga. Locuitori de munte, crescuți în atmosfera aspră a acestor plaiuri, mai mult ciobani decât agricultori, acești mândri grăniceri sunt urziți din cremenea munților și din asprimea intemperiil țior. Înfrățiți cu cerul și cu turmele de oi ce rătăcesc „peste munții suri și goi” cum i-a eternizat marele lor bard George Coșbuc „suflet din sufletul neamului”, ei au format și formează un puternic bloc de rezistență în cele două portaluri de trecere nord-estice al Óradna -Rodnei și Borgo-Bârgăului.

Acolo în munții îmbrăcați cu grele hlamide de codri, cu frumuseți unice, cu ape minerale ce rivalizează cu cele dela Vichy, ca cele de la Oláhszentgyörgy-Sângeorz-Băi, Borbereg-Valea Vinului și Dombhátfürdö-Anieș și cu peisagii de sălbatică înfățișare, unde poienele se aștern dulci pe tăpșane, unde doinele plâng în cavale și unde stărue o puternică tradiție, îmi rătăcește gândul de atâtea ori când nostalgia dorului de ducă îmi apasă sufletul.

Acolo spre plaiuri bătrâne și spre orășelul Naszód-Năsăud cu vechile și vestitele lui așezăminte de cultură, zidite din truda și vrednicia acestor munteni mari la suflet care au dat proeminente personalități neamului, din când în când trebue să ne oprim ca în fața unui altar de cucernică rugă și cu gândul la marii străbuni deschizători de drumuri și făuritori de istorie să ancorăm într’un trecut de fapte mărețe.

Plaiuri naszódene! Bătrâne plaiuri cu neîntrecute frumuseți și strălucite figuri de epopee, când trec pe cărările voastre îmi saltă inima de bucurie, mă înalță vestigiile voastre și mă copleșesc cu strălucirea ilustrelor voastre personalități.